CÃUTÂND DRAGOSTEA ADEVÃRATÃ

În interiorul nostru simþim un abis, un gol pe care nici o sutã de amanþi nu-l pot umple. Existã însã speranþã. Dorinþele noastre pot deveni realitate.

Dragostea de duratã i-a ocolit pe cei mai invidiaþi ºi mai doriþi oameni din lume. Însã cu tine poate fi altfel.

Aceastã paginã web este disponibilã ºi în urmãtoarele limbi:

Îndrãzneºte sã visezi

Indiferent cum încercãm sã o suprimãm, nevoia de dragoste este inevitabilã. Cercetãtorii comportamentului uman au descoperit cã, chiar ºi persoanele concentrate aproape exclusiv asupra sexului impersonal - pornografie, sex telefonic, fetiºism, solo sex, exhibiþionism, bestialitate etc. - sunt mânaþi spre obsesiile lor de o nevoie neîmplinitã de dragoste. (Cât de crud neînþeleºi sunt aceºti oameni.) ^[1]

A fi îndrãgostit este o experienþã riscantã ºi potenþial agonizantã. Poate cã suntem atât de îndrãgostiþi încât sãrutãm cu ochii închiºi, dar trebuie spus, cã relaþiile sunt înspãimântãtor de fragile. Frumuseþea se ofileºte. Oamenii se schimbã. Moartea sau neînþelegerea ne pot jefui atât de uºor de cel pe care îl iubim. Cu cât este mai profundã dragostea noastrã, cu atât mai adâncã este ºi nesiguranþa noastrã.

Dar în timp ce realitatea este prea rece, visurile noastre sunt prea fierbinþi pentru a putea fi stãpânite. Patimile noastre par atât de lacome încât ne temem de ele ºi totuºi ele ne preocupã intens. Destinde doar pentru un moment strânsoarea de fier care þine dorinþele înãbuºite în închisoarea minþii. Lasã ca dorinþele tale sã pluteascã libere înaintea privirii tale, indiferent cât de nerealizabile ar pãrea. Îndrãzneºte sã vezi ceea ce ele descoperã.

Vei descoperi cã doreºti cu pasiune o intimitate stenicã, un partener care sã nu te pãrãseascã niciodatã, un prieten deosebit, care poate sã fie totdeauna cu tine, indiferent de timp sau de loc sau de momentul în care îi doreºti prezenþa.

Prea adesea suntem înþeleºi greºit. Tânjim dupã cineva care sã fie în stare sã se strecoare în mintea noastrã. Ideal ar fi cineva care nu doar sã fi auzit de fiecare traumã ºi triumf pe care le-am trãit de când ne-am nãscut, dar care le-a ºi experimentat împreunã cu noi. Ai nevoie de cineva faþã de care sã îþi poþi uºura sufletul, de un admirator, care cunoscând cele mai întunecate unghere ale sufletului tãu, sã se desfete în tine cu devotament statornic.

Când izbiturile vieþii te prãvãlesc de-a rostogolul tânjeºti dupã cineva, care nu doar cã doreºte cu pasiune sã îþi îndeplineascã cele mai profunde nevoi, ci este ºi totdeauna în stare sã o facã. Ai nevoie de un partener care sã fie în stare, sã te mângâie, sã te protejeze ºi sã îþi dea putere spre biruinþã atunci când crizã dupã crizã se perindã în viaþa ta. Totuºi nu doreºti sã fii sufocat. Dimpotrivã, doreºti ca cineva sã te încurajeze sã atingi culmile pentru care te-ai nãscut.

Tânjeºti dupã cineva neschimbãtor, dar care totuºi sã nu te oboseascã; cineva care se potriveºte nevoilor tale atât de bine încât pare cã aþi fost fãcuþi unul pentru celãlalt; cineva de care sã fii totdeuna mândru, cineva a cãrui dragoste pentru tine sã fie atât de vastã încât sã te satisfacã totdeauna; cineva credincios, adevãrat, deschis ºi cald ºi totuºi rezistent ravagiilor îmbãtrânirii, bolii ºi tragediei încât sã parã nemuritor. Nu doreºti ca moartea sã îþi rãpeascã pe cel pe care îl iubeºti, plonjându-te înapoi în singurãtatea de ghiaþã.

Existã speranþã!

Nimeni de pe pãmânt nu se calificã pentru realizarea acestei aspiraþii, iar durerea rãmâne. Câþiva visãtori doar continuã sã vîneze iluzoria înãlþime a dragostei ideale, bîjbâind mereu dupã relaþia perfectã. Restul dintre noi renunþã. Trebuie sã fii Dumnezeu sã îndeplineºti toate criteriile. ªi cum ar putea El sã ne ajute? Noi suntem carne ºi oase. Dumnezeu, dacã existã, este un Spirit nebulos ºi neaccesibil. Noþiunea de prietenie cu Dumnezeu este absurdã.

Oare aºa sã fie? În domeniul necunoscutului poate locui orice - chiar ºi un Dumnezeu stãpân sã nimiceascã nesimþirea noastrã faþã de El. Dacã existã o Inteligenþã în spatele creaþiei, de ce suntem creaþi cu dorinþe ce nu pot fi împlinite niciodatã? O fi Dumnezeu un sadic? Ori au fost plantate acele dorinþe în noi deoarece El doreºte sã le împlineascã, fiind cel mai intim prieten al nostru? Oare nu pare Dumnezeu atât de impersonal doar pentru cã nu suntem în termeni buni cu El? Dacã Dumnezeu ar fi impersonal, noi am fi superiori creatorului nostru. Asta este absurd! Dacã noi suntem în stare sã vorbim, sã simþim ºi sã iubim, Creatorul nostru le poate face deasemenea, ba poate mult mai mult. Dumnezeu este plin de afecþiune.

Dumnezeu ne ruineazã orice bunã dispoziþie! Oare nu pãcatul ne priveazã de orice bucurie - promiþând atât de mult, dar aducând în schimb mahmureala, depresia, sarcina nedoritã, boala, cancerul, respingerea, ranele, ruºinea? Întreabã victimele pãcatului - victimele jafului, violenþei, viciului, divorþului, urii, egoismului ºi bârfei, dacã drumurile lui Dumnezeu stricã sau produc bucuria.

Dar Dumnezeu este plicticos! Într-adevãr? Dumnezeul a cãrui putere ºi creativitate sfideazã imaginaþia, ale cãrui minuni sunt inepuizabile? Nu ar fi o aventurã nesfârºitã sã fii îndrãgostit de Persoana care permanent este capabilã sã-þi depãºeascã cele mai sãlbatice vise?

Persoana pasionantã, a cãrei nesfârºitã companie ºi nelimitatã putere sunt capabile sã umple vidul infinit din interiorul nostru, este partenerul perfect dupã care tânjeºti.

Dar am nevoie de cineva pe care sã îl pot atinge. Dumnezeu cunoaºte fiecare nevoie a ta.

Romanþã transcedentalã

Eºti iubit cu pasiune. În ochii Persoanei care conteazã cu adevãrat eºti deosebit. Pentru alþii nu eºti decât unul din mii. Pentru Dumnezeu însã însemni atât de mult, iar ceea ce doreºte El este ceva ca o cãsãtorie perfectã în care sã vã bucuraþi pentru totdeuna unul de altul.

Sã crezi în sexul opus nu este egal cu a fi cãsãtorit. Tot astfel crezând o mãrturisire de credinþã nu ne dã dreptul sã trãim cu Dumnezeu. Nu este suficient sã pãºim în nava lateralã a bisericii. Cãsãtorie adevãratã este a crede în cineva atât de puternic încât sã îi dedici tot ce eºti, tot ce ai, pe viaþã. Fãcãtorul tãu este dornic sã îþi fie astfel devotat, dar pentru ca o cãsãtorie sã fie validã trebuie sã existe dedicare reciprocã.

Dacã o fatã de pe stradã se cãsãtoreºte cu un miliardar, ea va obþine bogãþiile sale, iar el datoriile ei. El va fi mânjit cu ruºinea ei, iar ea va câºtiga onoarea sa. Ca asta sã se întâmple ea trebuie sã se întoarcã de la relaþiile rivale ºi sã se lege atât ea cât ºi posesiunile ei sãrãcãcioase de acest bãrbat cu care s-a cãsãtorit. Tot ce deþine el va deveni ºi al ei, dacã permite ca tot ce este al ei sã devinã al lui.

Tot aºa, dacã noi îi încredinþãm lui Dumnezeu tot ce avem - timpul nostru, abilitãþile, relaþiile ºi posesiunile noastre - El ne va rãspunde, copleºindu-ne cu extravaganþã divinã. Noi Îi oferim toatã depravarea noastrã lui Isus, abandonând chiar ºi pãcatul cel mai drag, care devine al Sãu. Asta a fost ceea ce L-a ucis. În schimb perfecþiunea fãrã de pãcat a lui Isus ne învãluie, aducându-ne în relaþie intimã cu Dumnezeul Cel Sfânt.

Intrând în acest pact de dragoste, noi Îi acordãm lui Dumnezeu dreptul sã facã ce voieºte cu bunurile noastre cele mai de preþ. Dar Stãpânul Universului ne pune la dispoziþie bogãþiile Sale. Noi dãm talentele noastre pentru atotputernicia Sa; încercãrile noastre de a ne conduce vieþile, pentru înþelepciunea Sa nelimitatã. Îi dãm timpul nostru de pe pãmânt, iar El ne dã vecinicia.

În orice privinþã câºtigãm din propunerea Sa, iar Dumnezeu rãmâne în pagubã. Dumnezeu este îndrãgostit de tine. El doreºte unitatea sfântã mai mult decât îþi poþi imagina. Nu-i frânge inima ºi nu rata ultima experienþã umanã, ºovãind sã rãspunzi favorabil.

O nuntã realizatã în cer

Ceea ce urmeazã corespunde legãmintelor de cãsãtorie. Tu te dedici pe tine însuþi lui Dumnezeu, recunoscându-L astfel ca Domn al tãu. În schimb Regele regilor te face demn de fuziune spiritualã cu El ºi îþi garanteazã dedicare fãrã rezerve. Dacã textul care urmeazã descrie cu acurateþe sentimentele tale, poþi sã îl foloseºti ca rugãciune, citindu-l înaintea lui Dumnezeu.

Doamne minunat,

mã doare sã recunosc cât de egoist am fost. Nu Þi-am adus decât mâhnire ºi totuºi Tu L-ai trimis pe Fiul Tãu care ºi-a dat viaþa ºi a biruit moartea pentru a-mi asigura iertarea.

Te-ai dãruit în întregime, iar eu ard de dor de a rãspunde dragostei Tale copleºitoare, dedicând tot ce am ca sã Îþi fiu pe plac. Te declar Dumnezeul meu începând din aceastã zi. Te voi iubi, onora ºi asculta. Tânjesc dupã ocrotirea ºi cãlãuzirea dragostei Tale. Îmi predau pãcatele Þie, renunþând chiar ºi la acele pãcate care mã ademenesc. Iar în schimb primesc din partea Ta iertatea, puritatea ºi puterea de a trãi o viaþã demnã de Tine.

Îþi mulþumesc cã am început o comuniune atât de unicã ºi de puternicã pe care nici moartea nu o poate frânge.

Dumnezeul cerului ºi al pãmântului îþi cunoaºte gândurile secrete. Dacã pentru prima datã ai fãcut sincer o asemenea rugãciune, ai intrat într-un domeniu spiritual nou. E greu sã crezi. Totul pare la fel. Dar nu din perspectiva cerului. Contractul spiritual este pecetluit.

Dovada nu se aflã în sentimentele tale ( fie cã te simþi vinovat sau fericit), ci în integritatea Celui Sfânt. El ªi- a dat cuvântul (în Biblie) cã cel care se întoarce de la pãcat ºi cautã curãþire, acela are un destin cu totul nou. Dumnezeu nu este mincinos!

Dacã pentru prima datã ai rostit aceastã rugaciune în mod sincer ai nevoie imediat de ajutor suplimentar. Trimite-mi un e-mail. Mi-ar plãcea sã aud orice despre tine, dar chiar ºi cel mai scurt e-mail mi-ar permite sã mã rog pentru tine ºi sã îþi trimit mai multe informaþii. Apasã pe acest buton sau scrie prin metoda aleasã de tine la romanian@net-burst.com.

Partenerul perfect

În romanele de dragoste de modã veche tinerii îndrãgostiþi, lãsând realitatea în urma lor, vor lãsa ca emoþiile ºi visurile lor sã o ia razna. Nu e surprinzãtor cã limbajul lor este împodobit cu expresii religioase:

* îl idolatrizeazã

* o adorã

* eºti divinã

* este ceresc

* adorã pânã ºi praful pe care umblã

* o nuntã ca în ceruri

Cuvinte din domeniul religios rostite spontan de oameni care nu sunt religioºi. Ceea ce ei au descoperit, vibrând de emoþie, este cã în subconºtient existã convingerea cã religia ºi dragostea euforicã dupã care tânjim sunt legate inextricabil.

Tânjirea adâncã din interiorul tãu va rãmâne nesatisfãcutã pãnã când nu vei experimenta palpitanta ºi împlinitoarea unire cu Cel care te-a creat. Dumnezeu este partenerul perfect dupã care tânjeºti. Dar perfecþiunea Lui desãvârºitã Îl face de neatins. Cel Atorputernic este copleºitor de sfânt, incomparabil de neprihãnit, nepãtruns de pur. Noi însã nu suntem astfel. Dacã ardoarea ºi puritatea perfecþiunii morale a lui Dumnezeu sunt comparate cu lumina orbitoare, noi, prin comparaþie, suntem ca întunericul. Iar întunericul nu poate exista în prezenþa luminii.

Înapoi la realitate

Ne întoarcem izbindu-ne de realitate. Însã existã o soluþie. Dar pentru a-i aprecia mãreþia, trebuie sã judecãm magnitudinea problemei. Starea noastrã este atât de dezagreabilã, încât,înfruntând-o, instinctiv ricoºãm ca întemniþaþii din carcerele subterane când vin la lumina zilei. Vom expune fapte care vor stimula abilitatea noastrã de a ne lupta cu realitatea. Dar a înfrunta realitatea este experienþa care ne aduce cea mai mãreaþã eliberare.

Dacã dãm buzna într-un spital ºi întâlnim din întâmplare un medic sterilizat pentru operaþie, el nu va putea sã ne atingã. S-ar putea sã pãrem imaculaþi, dar totuºi nu corespundem standardelor pe care el trebuie sã le respecte.

Tot astfel suntem în prezenþa Domnului Sfânt. Poate cã suntem la fel de buni ca oricare altul, dar dupã perfecþiunea inaccesibilã a standardelor lui Dumnezeu suntem din punct de vedere moral leproºi. Dumnezeu trebuie sã se distanþeze de noi.

Pare sã fie o exagerare. Deoarece am fost înconjuraþi de imperfecþiune întreaga noastrã viaþã, ne-a fost înceþoºatã abilitatea de a ne aprecia în mod obiectiv. În strãfundul fiinþei însã, bãnuim ce e mai rãu, dar ne amãgim ca oamenii care refuzã rezultatlele medicale care confirmã cancerul, chiar dacã diagnosticul timpuriu le aduce viaþã ºi nu moarte.

Încercãm sã ne umplem vieþile cu activitate nesfârºitã astfel încât sã nu mai avem nevoie sã gândim. Totuºi adânc în interiorul nostru ºtim cã suntem vinovaþi faþã de Dumnezeul Cel Sfânt. Chiar dacã ne imaginãm cã am eliminat din gândurile noastre vinovãþia, ea ne controleazã mai mult decât ne dãm seama. Un procedeu îndrãgit, ºi totuºi rareori conºtient de a reduce la tãcere conºtiinþa noastrã suprimatã, dar totuºi cicãlitoare, este de a nãscoci un cod moral falsificat care sã ne permitã sã întreþinem iluzia cã din punct de vedere moral suntem superiori altor oameni. Ceea ce ne împinge sã dispreþuim anumiþi oameni sau sã bârfim nu este atât de mult rãutatea sau snobismul, cât încercarea disperatã de a înlãtura spaimele conºtiinþei. Suntem mânaþi la orice - chiar ºi a-L acuza pe Dumnezeu de nedrept - în încercarea de a ne uºura vina.

Nesocotim legile lui Dumnezeu, ne rãnim unii pe alþii ca pe urmã sã avem îndrãzneala sã Îl învinuim pe Dumnezeu de necazurile care s-au ivit. "De ce suferã cei nevinovaþi?", întrebãm batjocoritor, uitând ocaziile când mânia, lãcomia ºi minciuna noastrã au rãnit pe cel nevinovat.

Din motive suspecte existã un grad de durere pe care îl socotim scuzabil; iar durerea pe care am cauzat-o noi, comparatã cu standardele pe care tot noi le-am stabilit, arbitrar, se întâmplã adesea sã fie evaluatã în favoarea noastrã. Dumnezeu nu poate sã fie pãrtaº la o asemenea ipocrizie.

(V-am prevenit cã acest "film de groazã" o sã vã ducã la capãtul rãbdãrii. Însã rãsplãtiri bogate îi aºteaptã pe cei ce au curajul de a înfrunta fapte despre care ºtim în sinea noastrã cã sunt adevãrate. Când ne apropiem de un Dumnezeu care poate sã ne facã mai frumoºi decât îndrãznim sã visãm, nu trebuie sã acþionãm ca pacienþii desfiguraþi care sparg oglinzile.)

Dacã Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei, de ce îngãduie rãul care turbeazã în lume? Pentru oricine care nu este fermecat de propria-i ipocrizie motivul este evident. Dumnezeu tânjeºte sã distrugã tot rãul, ºi timpul când κi va duce la îndeplinire planul se apropie cu repeziciune (2 Petru 3:9-13). Dar oare cum sã procedeze fãrã favoritisme neprincipiale ºi fãrã a mã distruge pe mine ºi pe tine?

Devenind frumoºi

Chiar dacã ne-am reforma în aºa mãsurã încât sã nu mai avem nici un gând rãu, totuºi nu ne-ar folosi la nimic. Dacã apa este contaminatã, nu ajutã sã adãugãm apã curatã - apa rãmâne contaminatã.Trecutul nostru este corupt ºi nu-l putem schimba.

Dumnezeu nu poate face unele lucruri fãrã a-ªi nega identitatea. Sã admitem cã o persoanã este acuzatã de conducere frauduloasã. Judecãtorul se întãmplã sã fie un prieten apropiat al acuzatului. Ar fi drept ca judecãtorul sã îl declare pe prietenul sãu nevinovat cu toate cã este culpabil ? Sau poate el sã considere ofensa mai puþin gravã doar pentru cã îi este prieten? Doar un judecãtor corupt ar putea scuza încãlcarea legii sau manifesta favoritism.

Dumnezeu este Judecãtorul nostru, deoarece nu existã persoanã care sã se fi creat ea însãºi. Niciunul dintre noi nu a decis sã se nascã, niciunul dintre noi nu e în stare mãcar sã-ºi deseneze amprenele degetelor. Dumnezeu a format celulele creierului cu care gândim. Lui Îi datorãm totul. Domnul este Fãcãtorul - ºi de aceea Stãpânul - fiecãrei molecule ºi fiecãrui organism de care am uzat sau abuzat vreodatã. Fie cã îþi place sau nu, acest fapt ne face responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru fiecare acþiune. Egoismul nostru i-a rãnit pe alþii. Ar fi o crimã pentru Judecãtorul Suprem sã ignore ofensele noastre. Noi suntem cei care ne rãstim la Dumnezeu când vedem cã delictele rãmân nepedepsite. Totuºi dedicarea Sa faþã de tine depãºeºte orice explicaþie. El nu poate decât sã te declare vinovat. Iar dreptatea cere ca penalitatea sã fie plãtitã.

Astfel rãmân doar douã alternative. Ori plãteºti tu, ori plãteºte altcineva pentru tine.

Ar fi o trufie absolutã din partea mea de a lua în considerare sã iau asupra-mi pedeapsa ta. Eu am propriile mele slãbiciuni pentru care trebuie sã rãspund. Dar eternul Fiu al lui Dumnezeu, în urmã cu douã mii de ani, a pãrãsit scaunul de judecatã ceresc ºi a venit pe pãmânt. A devenit o fiinþã umanã unicã care a trãit o viaþã perfectã. În strãlucirea puritãþii Sale cele mai înalte realizãri morale ale noastre sunt noroi. Astfel când Hristos a îndurat voluntar durerea ºi ruºinea morþii de criminal ceva de o importanþã cataclismicã s-a produs în Univers. Nevinovatul Fiu al lui Dumnezeu a luat asupra Sa întrega vinã a pãcatului tãu.

Chin fizic ºi o mare de agonie spiritualã. Pe cruce singura Persoanã care s-a bucurat de unitate cu Dumnezeu plângea: "Dumnezeul meu de ce M-ai pãrãsit?" Dumnezeu Tatãl era obligat sã Îl abandoneze pe Fiul Sãu Preaiubit, tratându-L ca pe cel mai abject pãcãtos, pânã ce vina a fost plãtitã în întregime. Dupã ce a absorbit consecinþele degradãrii noastre, Hristos a revenit în lume, dinamitând pentru noi un drum de urmat.

Tu eºti punctul focal al acestei manifestãri uluitoare a dragostei lui Dumnezeu, cea mai mare pe care Universul a cunoscut-o vreodatã. Vei continua sã o nesocoteºti?

Bucurã-te de ultima aventurã de dragoste

Jertfa lui Hristos a asigurat calea legalã, fãrã platã, la îndemâna oricui de a ne apropia de El. Acest fapt însã nu face iertarea automatã.

A fi intim cu Domnul galaxiilor, a avea putere divinã în vene, a atinge vârfurile pentru care ai fost fãcut, cere un rãspuns din partea ta. Pentru explicaþie haideþi sã ne reîntoarcem la conducãtorul nechibzuit. Orice judecãtor ar trebui sã îºi acuze prietenul pentru încãlcare de lege. Dar este totuºi legal a oferi prietenului bani ca sã-ºi plãteascã amenda. Depinde de contravenient, dacã acceptã sau nu darul judecãtorului.

I S-ar frânge inima lui Isus, dacã tu ai desconsidera oferta Sa de a suferi în locul tãu. Singura alternativã ar fi ca tu sã suporþi pedeapsa. Acesta este ultimul lucru pe care El îl doreºte. Dumnezeu doreºte cu ardoare sã te salveze de la iad ºi îþi garanteazã împlinire, pãrtãºie cu El ceea ce îþi schimbã viaþa. Dar noi trebuie sã acceptãm darul Sãu. Asta implicã sã admiþi cã ai nevoie de dar - cã doar jertfa lui Isus te poate absolvi de vinã.

Ar mai fi un ultim considerent. Dacã prietenul nostru cu picior de plumb, conducãtorul periculos, intenþioneazã sã perpetueze aceeaºi încãlcare de lege, atunci el devine un pericol public. Ar fi greºit sã fie iertat cineva care îºi propune sã nu þinã cont de lege în mod continuu.

Similar, ar fi greºit din partea lui Dumnezeu sã ne ierte înainte ca atitudinea noastrã faþã de pãcat sã se fi schimbat. Mã ameþeºte gândul la hoardele care în mod tragic nu au înþeles acest adevãr. O altã analogie va confirma centralitatea acestui adevãr.

Eºti captiv într-o mare de pãcate. Ape fãrã fund lovesc cu pleoscãit þãrmurile înalte. Nimeni nu poate cãlca apa la infinit. Adâncurile întunecate te îngrozesc. Existã un petic în care apele mortale par a fi frumoase, valurile senzuale ºi splendide. Cum ar putea lua cineva în serios strigãtele tale dupã ajutor, dacã tu te bãlãceºti, distrându-te de minune? ªi care ar fi rostul sã îl salvezi pe cineva înclinat spre iad care se aruncã înapoi dupã fiecare încercare de salvare? Nimeni cu devotament sinucigaº faþã de un pãcat nu poate fi salvat.

Asta nu înseamnã cã vei începe o viaþã fãrã pãcat pentru a primi iertare. Ne aflãm în strânsoarea de moarte a pãcatului. Doar Isus o poate frânge. Dar dorim noi oare ca El sã o facã? Þi-ar plãcea sã scapi pentru totdeauna de pãcatul tãu favorit?

Cel Atotputernic ne dã demnitate respectându-ne dorinþele. Dacã nu dorim ca El sã fie Dumnezeul nostru - de exemplu în control deplin asupra vieþilor noastre - asta Îl mâhneºte ºi Îl îngrozeºte, dar în delicateþea Sa, El ne a permite sã mergem propriul nostru drum. Nimeni nu a suferit de dragoste neîmpãrtãºitã cum a suferit Dumnezeu.

Nu vei putea fi obligat sã iubeºti pe cineva. Nici nu vei putea fi obligat sã doreºti curãþia inimii. Dãtãtorul a fãcut tot ce s-a putut. Acum e rândul tãu.

A-L ignora pe Creatorul nostru este culmea egoismului. El este Sursa fiecãrui lucru bun de care ne-am bucurat vreodatã. (Chiar ºi fîsîitul de plãcere al pãcatului, aceea umbrã alunecoasã a lucrului real, apucatã în timp ce Îl sfidãm este posibilã doar datoritã abilitãþii date de Dumnezeu de a simþi plãcerea.) Fiecare lucru minunat pe care îl luãm ca de la sine înþeles vine de la El. El þine chiar ºi atomii noºtri laolaltã. El îi protejeazã ºi îi hrãneºte pe cei ce Îl ignorã, îngrijindu-Se sã le ofere suficiente ocazii ca ei sã rãspundã dragostei Sale uluitoare. Ei nu doresc ca Dumnezeu sã se amestece în viaþa lor, dar El oricum o face - copleºindu-i cu miriade de daruri delicate, calde, frumoase, delicioase, revigorante, senzaþionale ºi însufleþitoare. La moarte însã, celor care au dorit sã fie independenþi de Dumnezeu li se va împlini dorinþa. Aceasta va fi oroarea cea din urmã. A fi etern rupt de Sursa oricãrei iubiri, frumuseþi, împliniri ºi bucurii este o perspectivã prea îngrozitoare pentru a fi contemplatã.

Cu o atitudine de cãinþã faþã de plãcerile "neevlavioase," ºi cu o nãdjde în puterea iertãtoare a jertfei lui Isus îi acorzi lui Dumnezeu frâiele sã facã ceea ce de mult tânjeºte sã facã - sã plãteascã datoria ta faþã de dreptate ºi sã treacã în contul tãu perfecþiunea moralã a lui Hristos. Asta te face atât de pur în ochii Sãi cã nu mai trebuie sã fii despãrþit de El. Vei putea începe o comuniune nesfârºitã cu ce mai minunatã Persoanã din Univers.

Doreºti acum sã te rogi sã îþi dai viaþa lui Dumnezeu? Da Simþi cã este prea de vreme sã îþi predai viaþa lui Dumnezeu?

Dacã este aºa alege una din urmãtoarele:

• Conþine ceva pentru mine? (In English)

• Aº dori sã mã mai gândesc (In English)

Mai multe pagini în româna

I'd love to hear from you: romanian@net-burst.com (English only)